Stau incomod pe o bucata aspra de covor negricios si astept. Sa simt. Ceva, orice. Sa stiu ca inca exista inima in mine, nu doar un cord anevoios palpitand. Privesc catre Tine, dar nu in sus, inspre Cer, ca alte dati, ci cu ochii inchisi si capul usor aplecat inspre inima. Nu te aud, nu te stiu. Ti se spune Iubire. Un concept atat de abstract pentru mine, cea de azi. Nu vorbesc, nu strig, nu invoc, iti trimit doar taceri, si ele fara pic de sens. Un singur sunet pot distinge in mine si-mprejurul meu. De vioara. E a Ta? *