Dragostea moare pentru a renaşte




Îţi aminteşti prima dimineaţă în care ti-ai întins mâna să-l cauţi şi te-a trezit, speriată, patul gol? Îl ameninţai de mult cu despărţirea, dar acum că s-a întâmplat, pare mult mai greu. Parcă sandvişul de dimineaţă nu mai are acelaşi gust fără mirosul cafelei din bucătărie, iar liniştea apăsătoare te face să conştientizezi că de-acum eşti singură.

Incă nu poţi şterge wallpaper-ul de pe desktop cu voi doi îmbraţişaţi, nici mesajele din telefon. Atunci păreaţi fericiţi. Oare ce s-a schimbat şi de ce? Este problema noastră că vrem din ce in ce mai mult sau rutina ucide pas cu pas o relaţie? Acum  analizezi şi îţi dai seama că la început tânjeaţi dupa momentele voastre de intimitate şi vă izolaţi, doar pentru a petrece cât mai mult timp împreună. De ce când aţi rămas singuri rutina a devenit copleşitoare? De ce acum simte mai mult nevoia să se vadă cu prietenii lui şi de ce acum nu se mai rezolvă totul cu un sărut şi o îmbrăţişare?

Câte dintre noi nu şi-au pus întrebările acestea şi câte nu am adormit plângând neputincioase în faţa ireversibilităţii timpului? Primul pas în supravieţuirea unei despărţiri este resemnarea. Trebuie  să accepţi situaţia ca atare şi să nu cauţi vinovaţi. Plecarea benevolă a persoanei iubite din viaţa ta, după ce i-ai împartăşit intimităţile şi visurile tale, este resimţită ca cea mai înaltă formă de trădare. Singura metodă de refulare pare automaltratarea. Este esenţial să renunţăm la întreţinerea autoviolenţelor şi să nu ne lăsăm pradă agoniei. Gândirea optimistă pare imposibilă în astfel de momente, dar focusarea pe alte activităţi şi restabilirea ierarhiei priorităţilor, ne ajută să suportăm mai uşor doliul unei despărţiri. Adesea, cele mai grele despărţiri ascund pierderi successive din viaţa noastră, iar suferinţa provocată de terminarea unei relaţii, adânceşte rana provocată de plecarea unuia dintre părinţi. Psihologii fac diferenţierea clară între suferinţa (limbajul ranii reactivate) si rana propriu-zisă. Deteriorările produse de violenţa primită în prezent, traită în viata noastră de adult, vor depinde nu atât de ceea ce ni se intamplă, de ceea ce « cade din cer », cât de ce anume este atins în noi, este trezit în noi într-un moment al existentei noastre.

Românii încă se confruntă cu probleme de mentalitate vizavi de vizita la psiholog, în timp ce în ţările occidentale, să ai psiholog personal, a devenit deja un trend. Discuţia cu un specialist te poate ajuta să eviţi adăugarea unei cărămizi la construirea dramei personale.

E în natura omului ca odată ce a întrezărit iubirea să alerge toată viaţa în căutarea ei. Dragostea moare pentru a renaşte şi mai puternic alături de altcineva.
Mai nouă Mai veche