Azi am hotarat sa rad de tine. Sa rad de tine ca esti prost. Da! Prost! Mai prost imbracat. Asa cum si altii rad de mine. Rad pentru ca asa vor ei. Dar nu rad de ei acum, rad de tine. De viitorul meu. Desi esti pana la urma doar o speranta, un gand, cel mult o certitudine, tu te conturezi ca o persoana. Si imi esti foarte cunoscuta, si chiar te cunosc, si te cunosc chiar bine. Si te urasc pentru ca te cunosc atat de bine. Ea stie despre ce viitor e vorba aici, dar desi ea nu are nici un amestec, singura ei vina e ca de la ea a pornit totul.
Era si inainte, dar ea l-a agravat, s-a facut mai rau, m-a facut sa-mi dau seama. M-a pornit impotriva lui, a viitorului meu, pe care il cunosc, si-l cunosc destul de bine. Si nu trebuie asa, nu vreau asa. Nu vreau viitorul asta. Trebuie sa invat sa sar peste el. Trebuie sa-l evit. Nu vreau sa stea in calea mea. Nu vreau sa ma incurce. Ti-am zis, il cunosc prea bine ca sa-l ignor. Trebuie sa-l ignor. E viitorul totusi, si e o speranta, un gand, cel mult o certitudine. Vreau sa sar peste el, cum am mai zis, nu-l vreau. Nu am nevoie de el. Numai de el nu.
Dar e viitorul, si trebuie sa trec prin el ca sa trec mai departe. Trebuie. Stiu ca trebuie, dar poate pot sa trec peste el. Daca vorbesc oare cu el..ma lasa? Ti-am zis, il cunosc mult prea bine, poate ma lasa. Poate intelege si se retrage. Asta ar insemna, ca trebuie sa inchei in prezent. Adica chiar acum. Ar fi frumos. Nu pierd nimic. Il cunosc deja si e ca si cum as fi trecut prin el. Cum e oare posibil sa treci prin prezent si prin viitor in acelasi timp? Si la un moment dat, toate sa devina trecut. Si daca sar peste viitor, trec direct la…timpul perfect. Ei asa il numesc. Pentru ca vin toate acolo, trecutul, prezentul si viitorul. Si se amesteca in timpul perfect. Daca toate ar fi amestecate..ar fi perfect mereu. Tot timpul ar fi perfect. E frumos asa. Pentru ca..in trecut ai amintiri, deci ganduri. in viitor ai speranta, deci..tot ganduri. Si in prezent..n-ai nimic, pentru ca oscileaza foarte repede intre trecut si viitor si tu nici macar nu-ti dai seama. Prezentul de fapt nici nu este. El este doar teoretic. Doar o trecere de la trecut la viitor. Eu de exemplu nu-l simt. Secunda urmatoare e viitor deja, si cea care abia a trecut e de mult trecut. Prezentul e doar in mintea noastra. Deci..un gand. Recapitulare: trecutul..gand, viitorul..gand, prezentrul..gand.
Toate sunt ganduri. De asta le si putem amesteca. Pentru ca toate sunt ganduri. Si iese timpul perfect. Daca toti am gandi…ar fi timpul perfect, un timp unde totul e perfect. O amintire poate fi prezenta oricand, chiar si in viitor. O sa zici ca e imposibil, dar e posibil. Pentru ca totul e un gand. Si cu gandul poti face orice. Il poti face viitor, in acelasi timp trecut, ca deja te-ai gandit la viitor cu el, deci e trecut. Si normal, a trecut prin prezent. Toate fara ca tu sa-ti dai seama. Tu zici ca treci prin prezent, dar nu e asa. Oscilezi intre trecut si viitor. Prezentul e doar o forma. Ca sa ne convinga ca putem trai undeva, in trecut nu putem, iar in viitor nu ne e permis.
Dar asa, cand toate gandurile sunt impreuna, cele trei ganduri, esti in perfect. Si totul e posibil. Chiar si perfectul. Si daca s-au amesteca trei timpuri de perfect intr-unul singur? Ar fi..unul perfect dar mai mare si mai complex. Depinde de persoana si ce ganduri are. Dar ar fi usor. Am calatori in timp cum vrem. Si ar fi foarte frmos sa ne intoarcem si sa ne reparam greselile, ar fi frumos, dar sunt prea putin cei care fac asta. Ar fi frumos sa pot sa trec peste viitor..asa..n-ar mai fi greseli. Doar daca sar peste viitor. Ceea ce e foarte greu..dar merita incercat. Merita sa rad de tine.
Era si inainte, dar ea l-a agravat, s-a facut mai rau, m-a facut sa-mi dau seama. M-a pornit impotriva lui, a viitorului meu, pe care il cunosc, si-l cunosc destul de bine. Si nu trebuie asa, nu vreau asa. Nu vreau viitorul asta. Trebuie sa invat sa sar peste el. Trebuie sa-l evit. Nu vreau sa stea in calea mea. Nu vreau sa ma incurce. Ti-am zis, il cunosc prea bine ca sa-l ignor. Trebuie sa-l ignor. E viitorul totusi, si e o speranta, un gand, cel mult o certitudine. Vreau sa sar peste el, cum am mai zis, nu-l vreau. Nu am nevoie de el. Numai de el nu.
Dar e viitorul, si trebuie sa trec prin el ca sa trec mai departe. Trebuie. Stiu ca trebuie, dar poate pot sa trec peste el. Daca vorbesc oare cu el..ma lasa? Ti-am zis, il cunosc mult prea bine, poate ma lasa. Poate intelege si se retrage. Asta ar insemna, ca trebuie sa inchei in prezent. Adica chiar acum. Ar fi frumos. Nu pierd nimic. Il cunosc deja si e ca si cum as fi trecut prin el. Cum e oare posibil sa treci prin prezent si prin viitor in acelasi timp? Si la un moment dat, toate sa devina trecut. Si daca sar peste viitor, trec direct la…timpul perfect. Ei asa il numesc. Pentru ca vin toate acolo, trecutul, prezentul si viitorul. Si se amesteca in timpul perfect. Daca toate ar fi amestecate..ar fi perfect mereu. Tot timpul ar fi perfect. E frumos asa. Pentru ca..in trecut ai amintiri, deci ganduri. in viitor ai speranta, deci..tot ganduri. Si in prezent..n-ai nimic, pentru ca oscileaza foarte repede intre trecut si viitor si tu nici macar nu-ti dai seama. Prezentul de fapt nici nu este. El este doar teoretic. Doar o trecere de la trecut la viitor. Eu de exemplu nu-l simt. Secunda urmatoare e viitor deja, si cea care abia a trecut e de mult trecut. Prezentul e doar in mintea noastra. Deci..un gand. Recapitulare: trecutul..gand, viitorul..gand, prezentrul..gand.
Toate sunt ganduri. De asta le si putem amesteca. Pentru ca toate sunt ganduri. Si iese timpul perfect. Daca toti am gandi…ar fi timpul perfect, un timp unde totul e perfect. O amintire poate fi prezenta oricand, chiar si in viitor. O sa zici ca e imposibil, dar e posibil. Pentru ca totul e un gand. Si cu gandul poti face orice. Il poti face viitor, in acelasi timp trecut, ca deja te-ai gandit la viitor cu el, deci e trecut. Si normal, a trecut prin prezent. Toate fara ca tu sa-ti dai seama. Tu zici ca treci prin prezent, dar nu e asa. Oscilezi intre trecut si viitor. Prezentul e doar o forma. Ca sa ne convinga ca putem trai undeva, in trecut nu putem, iar in viitor nu ne e permis.
Dar asa, cand toate gandurile sunt impreuna, cele trei ganduri, esti in perfect. Si totul e posibil. Chiar si perfectul. Si daca s-au amesteca trei timpuri de perfect intr-unul singur? Ar fi..unul perfect dar mai mare si mai complex. Depinde de persoana si ce ganduri are. Dar ar fi usor. Am calatori in timp cum vrem. Si ar fi foarte frmos sa ne intoarcem si sa ne reparam greselile, ar fi frumos, dar sunt prea putin cei care fac asta. Ar fi frumos sa pot sa trec peste viitor..asa..n-ar mai fi greseli. Doar daca sar peste viitor. Ceea ce e foarte greu..dar merita incercat. Merita sa rad de tine.